Cea mai mare fosilă de amonit descoperită vreodată măsura 1,8 metri

Amoniți de mărimea unui om de vârstă adultă alunecau prin oceanele Pământului în urmă cu aproximativ 80 de milioane de ani. În prezent, fosilele se găsesc peste tot în lume, dar cele mai mari dintre acestea au fost recuperate în Germania în 1895.

Fosila despre care se crede că ar fi fost cea mai mare specie de amoniți a aparținut Parapuzosia seppenradensis. Aceasta se întindea pe o lungime de 1,8 metri, dar a fost găsită incompletă, așa cum este adesea cazul fosilelor de dimensiuni mari.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Cei mai mari amoniți în viață ar fi avut între 2,5 și 3,5 metri în diametru, putând fi asociați ca mărime cu cel mai greu pește osos, respectiv peștele-Lună (Mola Mola), potrivit IFLScience.

Cele mai mari specii de amoniți

Speciile de amoniți au variat enorm în ce privește mărimea, dar majoritatea speciilor celor mai mari au evoluat înainte de sfârșitul Jurasicului. Poate cea mai ciudată specie cunoscută științei a fost Diplomoceras maximum, care a trăit în urmă cu 68 de milioane de ani în urmă.

Amoniții se remarcă prin faptul că au o speranță de viață de 200 de ani și sunt, de asemenea, memorabile datorită formei lor bizare.

D. maximum a fost un alt gigant ce se întindea până la o lungime de 1,5 metri, dar probabil că Parapuzosia seppenradensis a fost cel mai lung și mai subțire.

Amoniții sunt înrudiți cu subclasa Coleoidea, ce include caracatița, calamarul și sepia.

Dimensiunile mari ale amoniților, o formă evolutivă de apărare

De când a fost descoperită cea mai mare fosilă de amonit, în urmă cu un secol, cercetătorii nu au găsit prea multe alte fosile care să concureze, din punctul de vedere al mărimii, cu aceasta.

Prădătorii marini ar putea explica de ce unele specii cresc atât de mari, deoarece când ești un amonit care se deplasează lent, ai puține forme de apărare împotriva mosasaurusului gigantic. Poate că dimensiunile mari a făcut să fie mai greu pentru aceste reptile prădători să mănânce amoniții, ceea ce înseamnă că cei mai mari dintre ei aveau mai multe șanse să supraviețuiască suficient de mult timp pentru a-și transmite genele.

Totuși, chiar și cei mai mari amoniți au avut o limită, deoarece au atins un punct culminant și au început să se micșoreze chiar și în momentul în care Mosasaurus continua să crească. În cele din urmă au dispărut ca parte a evenimentului de extincție în masă cauzat de asteroidul care a lovit Pământul la sfârșitul Cretacicului.

Vă mai recomandăm și: 

Oamenii de știință descoperă „lumea pierdută” a primilor strămoși ai omenirii

Unii dinozauri din Cretacic ar fi cântat precum păsările, arată o fosilă rară

O reptilă marină preistorică ar fi fost de două ori mai mare decât o balenă ucigașă, sugerează fosilele

Cele mai vechi fosile de pterozaur descoperite în Australia datează de acum 107 milioane de ani